Cătând frenetic dincolo de… poate
IUBIREA, ce atât am năzuit…
călcând din mers a îndoielii şoapte
crezând în zi…chiar în cumplită noapte
Acel ce este Alfa în taină mi-a vorbit.

Şi vocea Lui, cutreieră în grabă,
a minţii mele tainice rodiri
iar din adânc se ridică firavă
credinţa fără de zăbavă
şi sfărâmă funebre plăsmuiri.

Căci ce a fost viaţa mea întreagă,
tot căutând iubirea cu nesaţ?
Sorbind din cupa lumii largă
pierdut-am ţinta cea mai dragă
O scurtă nebunie… mi-a rămas sub braţ.

Aceasta a fost viaţa-mi fără Tine
… O scurtă nebunie trecătoare!
Dar când Te-am înţeles mai bine
m-am prăbuşit printre adânci suspine
şi m-am smerit la sfintele-Ţi picioare.

Iubirea care izvorăşte chiar din Tine,
nu am cuvinte aici să o descriu,
ci copleşită amarnic de ruşine
făcând a vieţii socoteală bine
mă-ntorc la Tine chiar de e târziu.


Zalau, oct.2011